În anul 1970, dr. Ruth Simms şi dr. E.R. Zimmermann au efectuat la Institutul de Microbiologie din Dallas o serie de teste pentru a determina potenţialul pozitiv al Aloei Vera asupra bacteriilor. Testând efectul gelului de aloe asupra organismelor micotice (fungi), Simms şi Zimmermann au descoperit că gelul de aloe în procent de 80-90% distruge „Tinea pedia” şi „Tinea ungium” în aproximativ cinci ore. În timpul aceluiaşi an, Simms şi Zimmermann au testat citopatologia gelului de Aloe Vera împotriva a 100 de culturi de ţesuturi cu viruşi de tip „Herpes simplex” şi „Herpes zoster strains”. Testul - făcut pe hamsteri de cultură - a arătat că Aloe Vera a distrus viruşii de ambele tipuri în mai puţin de 72 de ore, în toate cele 100 de mostre cu ţesut.
Aceiaşi doctori au efectuat teste privind efectul plantei de Aloe Vera asupra „Staphylococcului aureus” (unul dintre cei mai virulenţi germeni patogeni în ceea ce priveşte infecţiile stafilococice), asupra „Streptococcului viridans” şi asupra „Candidei albicans” (răspunzătoare de inflamarea membranei mucoasei, mai ales în cavitatea bucală, în gât şi în zona vaginală). Pe lângă aceste cercetări, s-a mai testat efectul plantei şi pe bacteria „Corynebacterium xerosis” a cărei prezenţă în piele determină seboreea (mătreaţa).
În urma testelor efectuate s-au putut sintetiza importante concluzii semnificative:
1. Gelul de Aloe Vera având o concentraţie de 70% (aşa cum putem găsi în majoritatea cremelor de uz medical ale firmei Forever Living Products) este foarte eficient în ceea ce priveşte vindecarea ţesutului contaminat cu Staphylococcus aureus, Streptococcus viridans şi Corynebacterium xerosis (seboreea sau mătreaţa).
2. o concentraţie chiar şi mai mică a gelului, de numai 50%, este suficientă pentru o
diminuare drastică a Candidei albicans (în candidoze bucale sau vaginale).
Conform „The Journal of Pharmaceutical Sciences”, vol. 53, pag. 1287 - în 1963, dr. Lorma Lorenzetti a descoperit că gelul proaspăt sau stabilizat de Aloe Vera are proprietăţi bacteriostatice împotriva „Stafilococului 209”, a „Stafilococului pyogenes” şi a diferitelor forme de „Salmonella” şi bacterii „Shigella”.
Într-un alt studiu, efectuat în anul 1971, de către dr. Ruth Simms la „Microbiology Assay Service” din Dallas, s-au urmărit efectele gelului de Aloe Vera de concentraţie foarte mare (în produsul FLP numit Activator concentraţia este aproape de 100%) asupra lui „Trichomonas vaginalis”. Acest germen, cunoscut în general sub denumirea de „trichomona”, este parazitul care determină cele mai frecvente infecţii vaginale cunoscute în zilele noastre. Testele au arătat că, într-un timp de 72 ore, Aloe Vera gel a avut o eficienţă de 100% în ceea ce priveşte distrugerea parazitului „trichomona” în ţesuturile de probă.
Dr. Kathleen Shupe, biolog şi profesor la Universitatea din Dallas, a efectuat în anul 1994 o serie de cercetări extraordinare privind efectele Aloei Vera asupra bacteriei ce produce acneea, aşa-numita „proprionibacterium acnes”. Testele efectuate in vitro cu procentaje diferite ale concentraţiei de Aloe Vera gel au arătat, că acesta are un efect de 100% în ceea ce priveşte distrugerea bacteriei, şi asta în mai puţin de 24 de ore, aceasta la procentaje chiar mai mici ale concentraţiei de Aloe Vera.
